Piticii MUZICALI

Wow!!!! De când nu am mai vizitat BLOGUL meu, dragul de el…poate din cauză că se numeşte SuperClau…iar eu în ultimul timp m-am uitat foarte mult la BATMAN!!! hiiii!!!! mi-am uitat şi parola!!! A trebuit să o RESETEZ!!! orcum…nu e vorba de superman, sau de Batman…ci de super cool friends like Licuriciu, care mi-a mai reamintit că ar fi cazul să mi mai vizitez blogu până nu se pune prafu’ şi pânza de SpiderMan…:P:P:P:P

Aşa că THANKS Licuriciu!!! şi…piticii mei muzicali sunt:

1. Gotan Project – Santa Maria (Del Buen Ayre)

2.  Fischerspooner – The Best Revenge

3.  The Levellers- Liverty Song

4.  John Williams & Boston Pops Orchestra – Batman Theme

5.  Cecil Lytle – Gurdjieff – Movement

6.  Red Hot Chilli Peppers – Can’t STOP

7.  Coldplay – Violet Hill

….lista mai poate continua 🙂 dar cam aceştia-s pticii din prezent…

Advertisements

Imaginaţia…


Mă întrebam…la ce este bună imaginaţia şi când dăunează? Ca orice alt lucru, bineînţeles, şi cu imaginaţia este la fel: dacă e prea multă sau prea puţină nu e de bine…sau…de data asta să nu fie vorba de cantitate…ci de…calitate? sau…tipul de imaginaţie? Cum să facem să fie… ok? pentru sănătatea noastră intelectuală, emoţioanală şi, de ce nu, fizică!?
WHEN I FIND IT BAD…
Imaginaţia. Mi se pare o trăsătură destul de periculoasă (chiar dacă uneori ne pune în situaţii destul de amuzante). Este interesant cum imaginaţia intervine mai mult atunci când nu ar trebui. Am observat că majoritatea atribuie cuvântului “imaginaţie” o semnificaţie foarte artificială şi foarte nemeritată în sensul de “capacitate creativă sau selectivă”. “Artificială şi nemeritată” pentru ca nu se referă la ceea ce este….si anume: poate fi mai ales o capacitate distructivă, care este greu de controlat şi care ne îndepărtează de la deciziile noastre mai…conştiente, lucide…ducându-ne într-o direcţie în care nu am avut intenţia să mergem.
OK, deci am înţeles pe pielea mea şi observarea mea şi a altora că imaginaţia este strâns legată de…exprimarea emoţiilor negative (toate emoţiile de violenţă sau depresie: autocompătimirea, mânia, suspiciunea, teama, supărarea, plictiseala, neincredera, gelozia bla bla..) de multe ori imaginaţia participă la procesul în care dragostea devine gelozie…dragostea devine ură…pentru un scurt moment începi să te porţi urât cu persoana căreia acum 5 minute îi făceai declaraţii de dragoste…şi multe alte exemple…În mod obişnuit, acceptăm această exprimare a emoţiilor negative în mod foarte natural sau chiar le considerăm necesare. De ce oare de foarte multe ori noi numim asta…”sinceritate”? Păi…cred că aceste manifestări nu au nimic de’aface cu sinceritatea, ele sunt pur şi simplu un semn de slăbiciune, de slabă stăpânire de sine şi de incapacitatea de a-şi păstra necazurile pentru el (nu mă luaţi cu scuzele că ” trebe să mă descarc…” să fimi serioşi!…te poţi descărca şi fără să tzipi de-ţi sar balele pe faţa mea??)…ne putem da seama de acest lucru când încercăm să ne opunem lor…şi din asta am învăţat o lecţie. Problema este…că se întâmplă atât de repede şi de obişnuit…atât de imperceptibil încât nici măcar nu le remarcăm pe toate…dacă nu facem suficienţe eforturi…
WHEN I FIND IT GOOD…?
Imaginaţia nu este greşită, ci chiar necesară dacă este controlată şi direcţionată către un anumit obiect…mă refer, dacă vrei să construieşti un pod sau un tub dinacela (ca în FUTURAMA de te transportă very fast anywhere ) care să facă legătura între…mall şi, să zicem, blocul în care stau! hehe…aş avea un anumit plan şi m-aş folosi de imaginaţia direcţionată spre modul în care l-aş construi şi cu ce materiale…etc. Şi în acest sens imaginaţia mi-ar fi de folos…in acest sens imaginatia va avea semnificatia meritată şi reală de”capacitate creativă sau selectivă” pentru că o persoana fără imaginaţie nu ar fi capabilă să construiască un pod, o casă, un …castel de nisip sau orice altceva…
Ok…so?
Dar, când spun că imaginaţia este slăbiciune, nu mă refer la această imaginaţie (creatoare, conceptuală) ci mă refer la acea imaginaţie care este pasivă, care lucrează fără să fie direcţionată. ..deci nu vreau nici să fiu înţeleasă greşit…că nu am nimic cu povestea lui HarapAlb sau unele basme sau poveşti sau poezii… mă refer strict la efectul negativ al imaginaţiei în om…sau…negtivitatea în om ce apare în urma imaginaţiei… sau fanteziilor…
Să o luăm ca exemplu pe micutza RIDICHIA. Ridichia se imaginează cum câştiga acel concurs de frumuseţe în faţa tuturor legumelor care o invidiază. Ea acum este cea mai tare şi se scrie şi în ziare despre ea. Defapt, toate acestea nu sunt adevărate, dar prin imaginaţie este mulţumită…oh…dar..ce a costat-o această imaginaţie? nimic decât: o frumoasă cantitate de energie din relaţia ei cu viaţa sau soţul ei, copii ei, antrenamentul sau jobul ei. Această imaginaţie o va mânca de vie ( sau,şi day dreaming). Am luat ca exemplu RIDICHIA pentru că în timpul manifestării acestui tip de imaginaţie+visare cu ochii deschişi – lipseşte atenţia, deci, chiar devii o legumă!For You who read this…
La ce mă gândesc eu pe la 04-05:00 in the morning? probabil la ce si multi altii se pot gandi: la Egipt şi la…imaginaţie. Sunt doar nişte gânduri, un fapt văzut dintr-un anumit unghi…dar nu degeaba se spune ca “funcţiile creierului sunt cele mai periculoae…însă pericolul constă în faptul că nu folosim nici 15% din ele”…pt că restul de energie necesară pt folosirea până la 100% din funcţionarea creierului îl consumăm pe alte funcţii nefolositoare sau dăunătoare…printre ele se află şi daydreaming…emoţii negative…da exact! balele care sar 5 m în timp ce tu ţipi la mine că nu-ţi găseşti parfumul special pentru melci melci cotobelcil!!! da’ cu ce-s eu vinovată ?

În ce momente ţi se pare că imaginaţia te-a deranjat intr-un mod negativ? în ce momente, imaginaţia te-a ajutat?

Leapsa!!!

În sfârşit s-a gândit Licurici să mă trezească puţin şi să-mi dea de lucru!!!! Căniţzele mele de cafea nu au o istorie prea interesantă, dar mă bucur să beau cafea din ele aproape zilnic :)))
Cea roşie, de la Nescafe am furat-o de la Myagy…pentru că el nu mai bea cafea şi are destule, a trebuit să lupt puţin pentru ea deoarece Myagy bea ceai…şi eu tot îi explicam că nu se poate să bea ceai dintr-o cană pe care scrie Nescafe!!! Cea din mijloc…este atât de drăgălaşă, mă chema pur şi simplu să o cumpăr când eram într-un magazin unde erau multe căni funky, iar myagy a vrut să mi-o fure pt că şi eu îi furasem lui…dar l-am convins că această cană e doar pentru copilaşi…şi că ar fii ridicol să bea din ea…iar cea din dreapta am primit-o de la o persoană dragă cu care am făcut grădiniţa, generala şi liceul împreună.

Long Live Cofee!!! and the special cups that were invented for it!!!

Un gand, o idee…

Why the world needs Superman?…sau…de ce ar trebui lumea să încerce să devină un super-om? hmm…depinde de ce înţelege fiecare prin “a fi super”…dar pentru “a fi super” ar trebui să încercăm mai întâi să “fim”…să fim…oameni…îmi place iddea asta, mi se pare că avem mult de lucrat la noi înşine pentru a deveni cu adevărat oameni…iar apoi…”super oameni”…aşa cum se lucrează în construcţia unui avion sau a oricărei alte maşinării…aşa trebuie să lucrăm şi noi la….”noi înşine” sau the “work on oneself”. Astfel… aceste rânduri reprezintă o scurtă introducere despre mine…sau? ar trebui să spun şi că-mi place salata de vinete? :))
Cu ocazia aceasta doresc şi să-i mulţumesc LICURICIULUI, pentru invitaţie 😉

Bill on Superman: (from Kill Bill)

The S

“As you know, I’m quite keen on comic books. Especially the ones about superheroes. I find the whole mythology surrounding superheroes fascinating.

Take my favorite superhero, Superman. Not a great comic book. Not particularly well-drawn. But the mythology… The mythology is not only great, it’s unique.

Now, a staple of the superhero mythology is, there’s the superhero and there’s the alter ego. Batman is actually Bruce Wayne, Spider-Man is actually Peter Parker. When that character wakes up in the morning, he’s Peter Parker. He has to put on a costume to become Spider-Man. And it is in that characteristic Superman stands alone.

Superman didn’t become Superman. Superman was born Superman. When Superman wakes up in the morning, he’s Superman. His alter ego is Clark Kent. His outfit with the big red “S” – that’s the blanket he was wrapped in as a baby when the Kents found him. Those are his clothes. What Kent wears – the glasses, the business suit – that’s the costume. That’s the costume Superman wears to blend in with us.

Clark Kent is how Superman views us. And what are the characteristics of Clark Kent? He’s weak… He’s unsure of himself… He’s a coward.

Clark Kent is Superman’s critique on the whole human race.”

…just a thought.