Imaginaţia…


Mă întrebam…la ce este bună imaginaţia şi când dăunează? Ca orice alt lucru, bineînţeles, şi cu imaginaţia este la fel: dacă e prea multă sau prea puţină nu e de bine…sau…de data asta să nu fie vorba de cantitate…ci de…calitate? sau…tipul de imaginaţie? Cum să facem să fie… ok? pentru sănătatea noastră intelectuală, emoţioanală şi, de ce nu, fizică!?
WHEN I FIND IT BAD…
Imaginaţia. Mi se pare o trăsătură destul de periculoasă (chiar dacă uneori ne pune în situaţii destul de amuzante). Este interesant cum imaginaţia intervine mai mult atunci când nu ar trebui. Am observat că majoritatea atribuie cuvântului “imaginaţie” o semnificaţie foarte artificială şi foarte nemeritată în sensul de “capacitate creativă sau selectivă”. “Artificială şi nemeritată” pentru ca nu se referă la ceea ce este….si anume: poate fi mai ales o capacitate distructivă, care este greu de controlat şi care ne îndepărtează de la deciziile noastre mai…conştiente, lucide…ducându-ne într-o direcţie în care nu am avut intenţia să mergem.
OK, deci am înţeles pe pielea mea şi observarea mea şi a altora că imaginaţia este strâns legată de…exprimarea emoţiilor negative (toate emoţiile de violenţă sau depresie: autocompătimirea, mânia, suspiciunea, teama, supărarea, plictiseala, neincredera, gelozia bla bla..) de multe ori imaginaţia participă la procesul în care dragostea devine gelozie…dragostea devine ură…pentru un scurt moment începi să te porţi urât cu persoana căreia acum 5 minute îi făceai declaraţii de dragoste…şi multe alte exemple…În mod obişnuit, acceptăm această exprimare a emoţiilor negative în mod foarte natural sau chiar le considerăm necesare. De ce oare de foarte multe ori noi numim asta…”sinceritate”? Păi…cred că aceste manifestări nu au nimic de’aface cu sinceritatea, ele sunt pur şi simplu un semn de slăbiciune, de slabă stăpânire de sine şi de incapacitatea de a-şi păstra necazurile pentru el (nu mă luaţi cu scuzele că ” trebe să mă descarc…” să fimi serioşi!…te poţi descărca şi fără să tzipi de-ţi sar balele pe faţa mea??)…ne putem da seama de acest lucru când încercăm să ne opunem lor…şi din asta am învăţat o lecţie. Problema este…că se întâmplă atât de repede şi de obişnuit…atât de imperceptibil încât nici măcar nu le remarcăm pe toate…dacă nu facem suficienţe eforturi…
WHEN I FIND IT GOOD…?
Imaginaţia nu este greşită, ci chiar necesară dacă este controlată şi direcţionată către un anumit obiect…mă refer, dacă vrei să construieşti un pod sau un tub dinacela (ca în FUTURAMA de te transportă very fast anywhere ) care să facă legătura între…mall şi, să zicem, blocul în care stau! hehe…aş avea un anumit plan şi m-aş folosi de imaginaţia direcţionată spre modul în care l-aş construi şi cu ce materiale…etc. Şi în acest sens imaginaţia mi-ar fi de folos…in acest sens imaginatia va avea semnificatia meritată şi reală de”capacitate creativă sau selectivă” pentru că o persoana fără imaginaţie nu ar fi capabilă să construiască un pod, o casă, un …castel de nisip sau orice altceva…
Ok…so?
Dar, când spun că imaginaţia este slăbiciune, nu mă refer la această imaginaţie (creatoare, conceptuală) ci mă refer la acea imaginaţie care este pasivă, care lucrează fără să fie direcţionată. ..deci nu vreau nici să fiu înţeleasă greşit…că nu am nimic cu povestea lui HarapAlb sau unele basme sau poveşti sau poezii… mă refer strict la efectul negativ al imaginaţiei în om…sau…negtivitatea în om ce apare în urma imaginaţiei… sau fanteziilor…
Să o luăm ca exemplu pe micutza RIDICHIA. Ridichia se imaginează cum câştiga acel concurs de frumuseţe în faţa tuturor legumelor care o invidiază. Ea acum este cea mai tare şi se scrie şi în ziare despre ea. Defapt, toate acestea nu sunt adevărate, dar prin imaginaţie este mulţumită…oh…dar..ce a costat-o această imaginaţie? nimic decât: o frumoasă cantitate de energie din relaţia ei cu viaţa sau soţul ei, copii ei, antrenamentul sau jobul ei. Această imaginaţie o va mânca de vie ( sau,şi day dreaming). Am luat ca exemplu RIDICHIA pentru că în timpul manifestării acestui tip de imaginaţie+visare cu ochii deschişi – lipseşte atenţia, deci, chiar devii o legumă!For You who read this…
La ce mă gândesc eu pe la 04-05:00 in the morning? probabil la ce si multi altii se pot gandi: la Egipt şi la…imaginaţie. Sunt doar nişte gânduri, un fapt văzut dintr-un anumit unghi…dar nu degeaba se spune ca “funcţiile creierului sunt cele mai periculoae…însă pericolul constă în faptul că nu folosim nici 15% din ele”…pt că restul de energie necesară pt folosirea până la 100% din funcţionarea creierului îl consumăm pe alte funcţii nefolositoare sau dăunătoare…printre ele se află şi daydreaming…emoţii negative…da exact! balele care sar 5 m în timp ce tu ţipi la mine că nu-ţi găseşti parfumul special pentru melci melci cotobelcil!!! da’ cu ce-s eu vinovată ?

În ce momente ţi se pare că imaginaţia te-a deranjat intr-un mod negativ? în ce momente, imaginaţia te-a ajutat?

5 Comments »

  1. Mac-Mac Said:

    Îmi pot imagina doar că faci referire la imaginaţia prospectivă, aceasta având o creatoare, adică reprezentarea faptelor care încă nu există în realitate. Şi realitatea poate fi luată la trântă pe toate părţile, dar asta într-un episod următor…
    Jung o situa la un nivel mai înalt decât cunoaşterea însăşi, un produs infinit mai palpabil, mai “la îndemână”! Imaginaţia creatoare rămâne un efect al psihicului, oricum am întoarce-o…între negativ şi pozitiv, întuneric şi Lumină, Imaginaţia trebuie delimitată de creativitate, tot aşa cum unul sau celălalt dintre aspecte dăunează sau nu. Asta ca să răspund retoricii tale! Clipa următoare citirii acestui comentariu este imaginaţie şi deja a trecut! Întotdeauna o urmează o alta…deci…imaginaţie bogată îţi doresc! Pesemne, nu stai prost cu imaginaţia de vreme ce-ţi imaginezi că cineva ajunge totuşi la procentul de 15%! 😀 Primul care va ajunge, când va ajunge, va stăpâni Lumea. Dar nu ne permitem aşa ceva, aşadar, până şi aspectul ăsta rămâne de domeniul fantasticului, a imaginarului!

  2. Mac-Mac Said:

    …având o…TRĂSĂTURĂ creatoare…

  3. Licurici Said:

    Eu am o imaginație foarte bogată. Cred că toți din jurul meu au observat asta. Câteodată e chiar dusă la extreme. Dacă mă gândesc bine, în majoritatea cazurilor. Eu consider un lucru bun imaginația. Personal, m-a ajutat în multe situații din care mi-ar fi fost greu să ies. Cred că pe măsură ce “îmbătrânesc” încep să-mi dezvolt și să-mi descopăr metode noi de folosire a imaginației. Nu cred că are rost să ne băgam în teorii și bla, bla-uri. Mie mi se pare mai interesant să descopăr singură ce pot face cu imaginația mea decât să citesc o carte scrisă de nush care în care îmi povestește el despre imaginația altora. Pe mine nu mă deranjează imaginația mea. Mai bine îmi imaginez unele lucruri și după le verific decât să nu mi le imaginez și să pic de fraieră. Și de ajutat, mă ajută mereu.:)

  4. superclau Said:

    Interesant cum imaginatia distorsoneaza totul, iar cu cat mai multe persoane cu atat mai multe opinii aparent despre acelasi lucru…totusi nu est vb despre acelasi lucru…

  5. superclau Said:

    da…stiu ca am exagerat cu 15 %…ce sa fac imaginatia asta…kiar nu am cautat sau nu am citit niciunde despre asta am scris doar sa pun in evidenta diferentza…:P


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Leave a comment